Legea privind economia sociala a intrat in vigoare incepand de ieri, 27 august, fiind adoptata in luna iulie 2015 de Parlamentul Romaniei.
Structurata pe 6 capitole: ”Dispozitii generale”, ”Intreprindere sociala”, ”Intreprinderea sociala de insertie”, ”Organizare institutionala”, ”Sanctiuni” si ”Dispozitii finale”, legea are drept scop reglementarea domeniului economiei sociale, precum si atestarea intreprinderilor sociale şi a intreprinderilor sociale de insertie.
Definitia oficiala a economiei sociale, formulata prin lege, este urmatoarea: ”ansamblul activitatilor organizate independent de sectorul public, al caror scop este sa serveasca interesul general, interesele unei colectivitati şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor apartinand grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau executia de lucrari.”
Conform legii, economia sociala urmareste 3 obiective majore: consolidarea coeziunii economice şi sociale, ocuparea fortei de munca si dezvoltarea serviciilor sociale.
Entitatile economiei sociale au obligatia de a respecta principii, precum: prioritate acordata individului si obiectivelor sociale fata de cresterea profitului, solidaritate si responsabilitate colectiva, control democratic al membrilor asupra activitatilor desfasurate etc.
Legea mai spune ca intreprinderea sociala este “orice persoana juridica de drept privat care desfasoara activitati in domeniul economiei sociale, care detine un atestat de intreprindere sociala si respecta principiile” enumerate anterior.
Atestatul care confirma statulul de intreprindere sociala se elibereaza de catre agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca, respectiv a municipiului Bucureşti, pe o perioada de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii. In vederea obtinerii acestuia, intreprinderile sociale trebuie sa actioneze in scop social sau in interesul general al comunitatii; sa aloce minimum 90% din profitul realizat scopului social; in caz de lichidare, sa transmita bunurile ramase uneia sau mai multor intreprinderi sociale; sa asigure niveluri de salarizare echitabile, intre care nu pot exista diferente care sa depaşeasca raportul de 1 la 8.
Intreprinderile sociale pot avea mai multe forme de organizare. Acestea pot fi societati cooperative de gradul I, cooperative de credit, asociatii şi fundatii, case de ajutor reciproc ale salariatilor sau ale pensionarilor, societati agricole sau orice alte categorii de persoane juridice care respecta principiile economiei sociale.
La nivelul Uniunii Europene economia sociala reprezinta peste 4% din PIB, aproximativ 2 milioane de intreprinderi si organizatii de economie sociala, mai bine de 20 de milioane de angajati, peste 10% din rata de ocupare europeana, fiind o directie strategica de incluziune, sustinuta prin politici publice. (A.D.).